un vot care nu înseamnă nimic

Am fost ieri să votez şi, pentru prima oară, am fost foarte foarte aproape de a renunţa. Chiar şi pe drumul spre secţia de votare mă mai gândeam dacă are rost să merg şi cu cine ar trebui să votez. Am votat cu scârbă şi fără speranţă, pentru că ambii candidaţi mi se par garanţia eşecului pentru poporul acesta. L-am votat pe unul dintre ei, sperând să iasă celălalt, astfel încât eu să rămân cu conştiinţa împăcată.
În drum spre secţia de vot - 1 staţie de autobuz - am avut timpul şi ocazia de a mă enerva de câteva ori: trotuarul este plin de gropi - strada impecabilă -, imposibil să adoarmă copilul în căruţ, lumea claxonează din orice duminica dimineaţa la ora 9, este plin de maşini astfel că, dacă vrei sa traversezi strada cu căruţul, trebuie mai întâi să mergi zeci de metri la stânga sau la dreapta pentru a găsi o breşă suficient de mare între nesimţiţii parcaţi, încât să cobori de pe trotuar (dat fiind că în dreptul trecerii de pietoni bordura este coborâtă - pentru deficienţi, pasămite - este un loc ideal de parcare pentru cei care nu doresc să-şi hârjâie maşina pe dedesubt). Până la urmă îmi vine să-i dau dreptate celui care spune că avem conducătorii pe care-i merităm!
Ieri am acţionat, însă nu cred că gestul meu înseamnă un viitor mai bun pentru noi sau pentru copiii noştri.