Ce-a fost înaintea acţiunii?

Cred că una dintre micile plăceri ale vieţii este momentul în care ai luat o hotărâre. După ce te-ai framântat în fel şi chip, ai analizat, ai cântărit, n-ai dormit, ai întrebat în stânga şi-n dreapta sau, dimpotrivă, te-ai perpelit de unul singur, vine un moment, unic şi din păcate foarte scurt, în care iei o decizie. Gata, te-ai hotărât, aşa faci. Atunci te simţi liber, toate chinurile au rămas în urmă, mintea e limpede, sufletul plin de speranţă, ai luat o hotărâre, bună, rea, nu contează, ai scăpat de tortura îndoielii, tot ce cărai în spate a căzut.

Momentul e efemer pentru că, dacă ai luat o hotărâre, trebuie să treci la fapte. Şi iar o iei de la capăt, cu alte îndoieli, cu alte hotărâri.

Aştept cu nerăbdare momentul în care o să iau următoarea hotărâre şi promit că stau şi îl savurez din plin. Nu de alta, dar decizia e prea mare ca s-o las să treacă aşa... Promit să nu acţionez imediat.